Pescuitul unui clean de patru kilograme

Ne pregătiserăm cu o zi înainte şi scule şi momeală, eram blindaţi şi gata pentru orice luptă... nici măcar n-am putut să dorm, simţeam că va fi o zi deosebită, simţeam cum va trage... ho-ho-ho, ce vise-mi făceam... pe la 3 noaptea am plecat, a venit Marcel cu maşina, un claxon şi fuga... cine oare ne mai putea opri?... la 4,40 eram pe malul Prutului, era super, nu bătea vântul, nu ploua... repede ne-am pregătit lansetele şi am aruncat... şi-am stat preţ de patru ore, cred că undiţele făcuseră păianjeni... nicio trăsătură..."ce-ai tot presimţit? văd că nu luăm nimic" mă apostrofează Fane... şi mie-mi părea rău dar simţurile nu mă înşelaseră până atunci... soarele începuse să-ncalzească tot mai tare, mă uit pe luciul apei şi văd o învolburare şi stolul de peşti mici năuciţi cum porneşte-n toate direcţiile... am privit apa, aşteptam al doilea atac, a venit după nici cinci minute la vreo zece metri distanţă.. atunci m-am hotărât „am să-ncep să linguresc puţin” le-am spus prietenilor... am deschis trusa, am ales un wobler pe care dădusem o căruţă de bani, un wobler superb, în culori naturale, un peştişor auriu cu o paletă care-l făcea să treacă prin apă ca un peştişor ameţit ... am făcut o montură cu un forfac de oţel, am pus un antirăsucitor şi-o pană şi-am aruncat de pe mal... am nimerit exact unde stătea pentru că s-a speriat şi-a sărit... am aruncat iar şi iar preţ de o jumătate de oră, aruncam şi mulinam fin, în salturi mici, să-i dea impresia unui peştişor bolnav... trebuia să mă apropii de el ... apoi m-am hotărât, m-am dezbrăcat şi-am intrat în apă până la brâu... era ca un făcut, aruncam în stânga, el sărea în dreapta... aruncam în dreapta,  el sărea în stânga... prietenii râdeau de pe mal deşi le spuneam mereu "am să-l iau". 

După aproape o oră simt cum atacă, de fapt i-am văzut spinarea cum venea ca o şalupă spre wobler... l-am inţepat la fix, la prima zbatere am crezut că-mi rupe şi firul şi lanseta, era miraculos şi avea atâta putere-n el... şi-am început să-l plimb şi să-l înec cu aer, a fost multă luptă acolo... Fane a intrat şi el în apă cu minciogul să mă ajute să-l prind dar nu-l puteam aduce în zonă... după mai mult de o jumătate de oră a început să obosească şi să nu mai rupă atât de tare... intraseră şi Marcel şi Mitică în apă să m-ajute... făcuserăm toţi patru un careu şi-l ţineam sub control... într-un târziu am reuşit să-l aduc să intre cu capul în minciog şi Fane l-a fixat cu un genunchi în mal iar apoi am sărit toţi pe el să-l scoatem afară... era o minunăţie de clean, nu văzuserăm vreodată un clean aşa de mare, un record cu siguranţă, aproape patru kilograme ...  iar când l-am prins de operculi şi l-am ridicat s-a crestat sub propria-i greutate... ce minunăţie, ce minunăţie, mare cât un elefant... he, he, he...