MIRCEA BATRANU


Author Mircea Batranu
Căutaţi în textul integral al cărţilor mele

Blogul de literatură Mircea Bătrânu

literatura | mircea batranuLiteratura Mircea Batranu, Blogul de literatură prezintă în pagini separate Proiectul literar Păcatele voinţei, Proiectul serial De vorbă cu soţia mea, Proză scurtă, literatură romantică şi fantastică, schiţe, momente, scenarii, nuvele, povestiri, romane. Unele cărţi şi temele lor sunt prezentate în bloguri separate sub semnul runelor.
Cărţile (tipărite şi digitale) şi editura-librăria sunt prezentate şi pot fi achiziţionate! Detaliile le găsiţi în pagina Cărţile mele!




Literatura ştiinţifică şi de specialitate, activitatea publicistică, eseistica, futurologia, analizele şi prognozele, documentarele video şi power point precum şi atitudinea politică, sunt prezentate pe blogurile mele - (My blogs)!
Mircea Bătrânu


NOTA - PRELUARE :
PRELUAŢI MAXIM 5 RÂNDURI, MENŢIONAŢI AUTORUL ŞI PUNEŢI LINK PE CONTINUARE!
Vă rog să respectaţi drepturile de autor!

proiect literar, literatura, mircea batranu, proiect serial, scenarii, proza scurta, de vorba cu sotia mea, pacatele vointei, schite, momente

10.12.2010

Cinismul iubitei mele

lilith
... E supărată nu dintr-un motiv anume ci pentru că aşa-i firea ei...marea, unica şi imposibila iubire. Uneori îi spun Lilith pentru că pare fugită din altă lume. De aceea eu sunt Adam sau invers, pentru că eu sunt Adam ea a devenit Lilith! Cine mai ştie? Dar îi spuneam Lilith cu th-ul englezesc, lipind limba de dinţii de sus!
Când e supărată sau îşi joacă rolul de supărată, se întinde pe burtă-n pat şi bolboroseşte.
Încercam să scriu ceva fiind în acea minunată stare în care eram numai eu cu gândurile mele. Gândurile-mi erau departe dar ochii mi se fixaseră pe fundul ei. Avea un fund mare care radia multă căldură şi care părea şi mai mare datorită mijlocului ei extrem de subţire. Când o ţineam în braţe îi  cuprindeam mijlocul cu degetele mâinilor. Da, ea putea oricând să pozeze pentru o clepsidră. Acum era morocănoasă şi ca întotdeauna în astfel de momente, îşi lua pantalonii de trening mari şi groşi şi se arunca în pat pe burtă, înfundându-şi capul într-o pernă!
-De ce te uiţi la fundul meu? mi-a întrerupt ea şirul gândurilor.
-Nu, nu mă uit la el, mă găndeam la ceva legat de Calea Lactee, i-am răspuns eu.
-Prostii, cine te crede? Eu simt că ai ochii pe fundul meu! Te văd Adame!
În tot timpul ăsta, ea rămăsese nemişcată. Şi atunci de unde vederea asta? Al treilea ei ochi? Am reacţionat neinspirat pentru că mă scosese din gândurile mele.
-Mda, îi răspund, mă găndeam la tine, la fundul tău şi scriam ceva despre cinismul tău!
-Extraordinar, extra-or-di-nar, accentuă ea, arată-ţi misoginismul şi judecă-mă. Hai, de curiozitate, spune-mi ce-ai scris. Să te aud!
-Bine, femeie acră şi cinică, ascultă-mă cu atenţie, îţi citesc.
Am luat foaia de hârtie în mână şi am început:
„Iubita mea se numeşte Cinismela, Preaiubita Cinismela!
S-a născut în comuna Cinicul de Sus, în zodia cinicului, fiind rodul iubirii cinice dintre Cinicu Gheorghe şi Elisabeta. A locuit o perioadă pe strada Cinica Soartă la numarul 666. Revolta ei împotriva lumii, dezlănţuită de mică, s-a materializat când în loc de „mama” sau „tata” a urlat „muje măh – trăiască cinicii!”. În timp şi-a dezvoltat propriul limbaj, un altfel de Esperanto dar mult mai simplu pentru ca este legat de viziunea ei cosmică şi de apartenenţa ei la antica filozofie cinică. Astfel, sexul e cinic, scuipatul e cinic, constipatia e cinică, dragostea e cinică, iubirea e cinică, chiar şi mâncarea e cinică iar dacă se dăruieşte fizic înseamnă că şi-a lăsat cinica strapunsă! Tot ce e în jurul ei, pe ea şi în interior, reprezintă mediul cinic căruia-i aparţine! Iar fundul ei este mai cinic decât tot ce-şi poate imagina cineva.”
Am tuşit scurt, ca de sfărşit, şi-am întrebat-o:
- Ei, asta e tot! Eşti mulţumită?
S-a întors şi m-a privit mimând perplexitatea.
- Eşti nebun! Ai folosit de prea multe ori cuvântul cinic! Chiar aşa mă vezi? Semnează coala de hărtie şi dă-o-ncoa s-o pun la colecţie. Nu pot să cred că în cinismul tău mă vezi aşa. Dă coala!
A intins mâna spre mine iar eu i-am înmânat coala de hârtie mimând spaima! A prins-o cu degetele şi mi-a smuls-o aruncându-şi ochii pe ea! Apoi a erupt:
-Nesimţitule drag ce-mi eşti, vino să-ţi dau un sărut fără cinicul scuipat!
Coala de hărtie era goală...

22.10.2010

Mărul sărăciei


From -Marul interzis-
Schita de Mircea Batranu
...ce-au mai năvălit toţi pe bietul copil, unele gospodine începuseră să-i dea cu genţile-n cap, ba una chiar avea o umbrelă cu care-l împungea... şi strigau ca apucatele "hoţule, hoţule, netrebnicule!!!"... şi tot circul ăsta era pentru un măr, un fruct luat de pe tarabă..."de ce-ai furat nenorocitule!" strigau la el ... şi băiatul, cu lacrimi în ochi răspundea "de foame" ... şi-a venit şi-un gardian care i-a ars o cizmă-n fund "băăăă, căraţi-vă dracu d-aci că-mi faceţi probleme"... apoi un domn bine-mbrăcat s-a apropiat şi i-a liniştit "ce-aveţi cu băiatul?"...si după ce i-au spus că a furat un măr, domnul şi-a amintit că săptămâna trecută i se furase portmoneul în piaţă şi-a început şi el să-l lovească! ... 
bietul băiat abia a scăpat târându-se şi pierzându-şi şi mărul pe jos ... apoi, cu ochii tumefiaţi şi sângele din nas prelingându-i-se pe bărbie, s-a oprit lângă lada de gunoi să-şi tragă răsuflarea ... acolo, un cerşetor, sprijinit de-un gard, căuta în lada de gunoi..."ai găsit ceva? întreabă băiatul"...iar cerşetorul, fără să întoarcă spre el capul, îi răspunse "nu caut nimic, numai aşa, ca să am o ocupaţie“... apoi începuse să ronţăie ceva plescănind din buze şi spunându-i “uneori găsesc câte un cocean de măr, deh, dacă tu n-ai ştiut că poţi lua orice dar să nu te-atingi de măr, acolo-i păcat de moarte"... de unde să ştie bietul de el, dacă nu avea şcoală, că măru-i simbolul iubirii şi al unirii?... lui îi era foame!



15.08.2010

Gânduri despre Pamant

pamantul
Pamântul este o vietate care odată, demult, respira normal. Nu ştiu cine i-a pus un plasture, sufocându-l şi mai mult decât atât, învârtindu-l astfel încât să căutăm la nesfârşit eliberarea lui.
Am căutat din Ţara de Foc în Tibet si din Alaska în Japonia şi n-am găsit încă locul în care e plasturele. Şi Pamântul se-nvârte în continuare. Unii mă vânează acum pentru că au început să creadă că ruperea plasturelui înseamnă dezumflarea Pamântului şi moartea tuturor.
Pamântul se va elibera la un moment dat singur. Pas cu pas, se cutremură pe ici, pe colo, din Haiti în Chile şi Taiwan. Cred că am căutat greşit şi cheia e Grecia.
Priviţi spre Grecia. Acolo va fi eliberat Pamântul!
+publicat pe Tagged in martie 2010

Author Mircea Batranu
Căutaţi în textul integral al cărţilor mele

Literatura | Mircea Batranu

Custom Search
=========================================
Daca doriti inserarea acestui twitter Mircea Batranu in blogul sau site-ul vostru copiati scriptul urmator:
literatura mircea batranu