MIRCEA BATRANU


Author Mircea Batranu
Căutaţi în textul integral al cărţilor mele

Blogul de literatură Mircea Bătrânu

literatura | mircea batranuLiteratura Mircea Batranu, Blogul de literatură prezintă în pagini separate Proiectul literar Păcatele voinţei, Proiectul serial De vorbă cu soţia mea, Proză scurtă, literatură romantică şi fantastică, schiţe, momente, scenarii, nuvele, povestiri, romane. Unele cărţi şi temele lor sunt prezentate în bloguri separate sub semnul runelor.
Cărţile (tipărite şi digitale) şi editura-librăria sunt prezentate şi pot fi achiziţionate! Detaliile le găsiţi în pagina Cărţile mele!




Literatura ştiinţifică şi de specialitate, activitatea publicistică, eseistica, futurologia, analizele şi prognozele, documentarele video şi power point precum şi atitudinea politică, sunt prezentate pe blogurile mele - (My blogs)!
Mircea Bătrânu


NOTA - PRELUARE :
PRELUAŢI MAXIM 5 RÂNDURI, MENŢIONAŢI AUTORUL ŞI PUNEŢI LINK PE CONTINUARE!
Vă rog să respectaţi drepturile de autor!

proiect literar, literatura, mircea batranu, proiect serial, scenarii, proza scurta, de vorba cu sotia mea, pacatele vointei, schite, momente

03.11.2011

Secretul fericirii. Odata am iubit o Rodie

... De câte ori privesc rodia, pe masă, în panerul cu fructe, sau expusă în vreo vitrină, îmi amintesc de Anardana. Ea era o rodie adevărată, cu ochii care râd, cu irizări roşiatice ale obrazului şi gust acrişor, cel mai dulce acrişor gust. Am înţeles cu greu că rodia este un fruct deosebit, pentru că în foamea-mi permanentă de frumos, m-am aruncat încercând să muşc din ea... Anardana mi-a pus degetul pe nas atenţionându-mă:
- Nu sunt măr să muşti din mine deşi am parfumul culorii lui!
- Nu sunt portocală, să mă desfaci felie cu felie, deşi am şi eu aroma soarelui!
- Nu sunt strugure, să-mi iei boabele grămadă, deşi am şi eu bobiţe!
- Nu sunt răsărit de soare deşi sunt rodul lui!
- Nu sunt un fruct obişnuit, nu te poţi înfrupta din mine... o rodie e un cadou pe care trebuie să-l primeşti aşteptând, cuminte, să te saturi. Se desface uşor şi-ţi oferă plăcerea unică a bobiţelor roşii dulce-acrişoare! Dar ia-le bob cu bob, nu te mai arunca aşa... bob cu bob, o sută de boabe, o mie de boabe, un milion de boabe sau una singură pe zi, dar cea mai dorită...
De la Anardana am învăţat secretul fericirii dar n-am reuşit să-l ating. Secretul fericirii înseamnă o bobiţă de rodie zilnic... e atât de simplu ... însă eu, flâmând mereu de iubire, am muşcat din măr, am savurat felii de portocală şi m-am delectat cu ciorchini de struguri... Am uitat că fericirea are gustul dulce-acrişor al Rodiei!



09.10.2011

Ochiul diavolului

Scenariu pentru teatru radiofonic
(şi note pentru teatru scenic şi film)

OCHIUL DIAVOLULUI
From Literatura | Mircea Batranu
În vremuri tulburi, în situaţii de război, revoluţii sau crize economice grave urmate de falimente, se mişcă masiv bani, bonuri de tezaur şi chiar tezaure. Unele operaţiuni sunt destinate formarii fondurilor speciale destinate serviciilor secrete sau intereselor de stat. Există însă operaţiuni ale unor bancheri (gulerele albe din bănci) care, beneficiind de vremurile tulburi, transferă valori în aşa manieră încât să li se piardă urma. Aceste operaţiuni se numesc inginerii bancare deşi nu au nicio legătură cu ingineria. Ar trebui să se numească hoţii bancare.
Bancherii care se ocupă de astfel de operaţiuni, înlocuiesc aurul sau bonurile de tezaur cu alte bonuri care-şi vor pierde în timp valoarea, prin tranzacţii succesive. Uneori, ei au alte metode de a pierde urma tezaurului.
Multe bănci au dat faliment în perioada dintre cele două războaie mondiale. Băncile din România nu au făcut excepţie, intrând în hora falimentelor.
Odată cu ele, s-au risipit fonduri sociale, fonduri de pensii şi sănătate, fonduri ale sindicatelor. N-a răspuns nimeni în instanţă pentru asta iar controalele Băncii Naţionale au albit urmele. Ceea ce s-a pierdut a rămas bun pierdut!
A venit Al Doilea Război Mondial, apoi s-a schimbat regimul. Cei puţini, angrenaţi în aceste furturi, au pornit prin lume să-şi recupereze tezaurele.
În România, o vorbă din bătrâni spune că „Banul e ochiul Diavolului” şi că îţi ia minţile.
În acest scenariu veţi vedea că „Ochiul diavolului” este codul unui sistem, un cod care va deschide tezaurul unei bănci din Elveţia, unde este ascunsă o parte din tezaurul unei bănci falimentate. Cu mare atenţie veţi descoperi că de fapt “Ochiul diavolului” este nu numai codul unui sistem ci chiar sistemul de fraudă bancară.
Faptul că multe evenimente seamănă cu falimentul Băncii Marmorosch-Blank din anii 30 ai secolului trecut iar intervenţia Băncii Naţionale a şters urmele, poate fi întâmplător. Scenariul nu este o anchetă asupra falimentului Băncii Mormorosch-Blank şi al furtului fondurilor speciale depuse acolo. Dar unele evenimente se potrivesc ca turnate.
Aşa numita mafie a gulerelor albe din bănci nu numai că şterge urmele dar zeci de ani evită să discute orice subiect pe teme de fraude bancare!
Comorile ascunse ale fraudelor bancare devin ţinta vânătorilor de comori iar aceştia au succes dacă provin sau au legături strânse cu mediul bancar!
Lucrurile seamănă uimitor de mult cu ceea ce se-ntâmplă acum în lume. Suntem în plină criză mondială.
++++ ACEST SCENARIU A FOST SCRIS IN MARTIE 2011++++
*****
Personaje (3F/2M): 
Ivan, economist într-o bancă, 50 ani, un tip  mediu, cu ochelari de vedere, chel, timid, tipul de finanţist rece şi calculat, pedant. Este căsătorit cu Margareta. În situaţiile tensionate se bâlbâie. Nu fumează şi bea rar dar  numai whisky.
Margareta, soţia lui Ivan, profesoară de geografie, 50 ani. O femeie modestă, discretă, empatică. În momentele tensionate plânge. 
Izabella, avocat, 35 de ani, divorţată. Preţioasă la vorbă dar extrem de volubilă. Arogantă de multe ori. Este o şatenă cu păr bogat, ridicat într-un coc. Voluptoasă. În momentele de tensiune face crize de isterie şi plânge.
Manuela, dansatoare, 21 de ani, face parte dintr-o trupă de hip-hop. Nonconformistă şi libertină. Mestecă tot timpul gumă (Chewing Gum). Tunsă periuţă. Poartă piercing-uri în ureche sub forma mai multor ineluşe.
George, pictor, 40 de ani, slab, barbă şi plete hippie, genul rebel. Poartă o bentiţă pe cap şi un tricou. Pe amândouă scrie Che Guevara. E fumător şi are unele probleme cu alcoolul. Acesta e rolul lui în piesă.
 *****
Acţiune
Un grup de turişti vizitează o peşteră. În timp ce ghidul le prezintă resturile scheletice ale ursului peşterilor, încep să se audă zgomote şi trosnete venite din adâncul pământului. Apoi, se deschide o trapă şi un grup format din Ivan, soţia lui Margareta, avocata Izabella şi dansatoarea Manuela, cad într-o cavernă, la distanţă unul de altul. În cavernă se află George, un pictor care a devenit explorator şi caută o comoară în peşteră. Pe fondul situaţiei desperate în care se află, între cei din cavernă apar tensiuni, dispute dar şi idile. Ei încearcă să se salveze, căutând o ieşire. 
Ivan găseşte comoara căutată de George dar numai George cunoaşte secretul ei. Semnul căutat de George este  textul „Ochiul diavolului” scris pe o obligaţiune emisă de o bancă, acum o sută de ani. Când se bucurau de aurul găsit, are loc o implozie şi pământul se prăbuşeşte, înghiţind comoara. În ultimul moment eroii reuşesc să se salveze! Odată cu implozia se deschide şi o galerie care le asigură ieşirea din cavernă. Sunt totuşi fericiţi că au scăpat cu viaţă.
Numai George ştie că obligaţiunea pe care o are în buzunar şi pe care scrie „Ochiul diavolului”, îi asigură accesul la depozitul unei bănci din Elveţia. Dar ce este sau cine este de fapt Ochiul Diavolului?
*****

Ochiul diavolului – Sinopsis


Unitate
Personajele
Decorul
Actiunea
Obs
Actul 1


5 scene
Margareta,
George,
Izabella,
Manuella
INT.
ÎNTUNERIC.
CAVERNA-1
În urma deschiderii unei trape într-o peşteră, câţiva turişti cad într-o cavernă. Margareta, profesoară, îl găseşte pe George, un pictor căutător de comori, rănit la picior. Apoi o descoperă şi o aduce pe Izabella, avocat de profesie. Altă turistă, Manuela, dansatoare, căutând o ieşire din cavernă, ajunge lângă ceilalţi. Între ei patru au loc dispute datorită orgoliilor şi situaţiei. Fac totuşi un plan de salvare împreună. Margareta şi Manuela pleacă să caute o ieşire din cavernă. Rămaşi singuri, Izabella ajunge în braţele lui George.
Time
20-25 min
Actul 2


4 scene
Ivan, Manuela,
Margareta,
George,
Izabella,
INT.
ÎNTUNERIC.
CAVERNA-2

Ivan, soţul Margaretei, a căzut în altă parte a cavernei. Căutând o cale de salvare, descoperă un schelet şi o comoară. Apare Manuela. Împreună reuşesc să deschidă unul din cufere. Lingourile de aur le iau minţile. Ivan cântă şi Manuela dansează de fericire. Apare Margareta iar apoi Izabella şi George. Orbiţi de aur, îşi fac planuri de viitor.
George caută obligaţiunea pe care scrie „Ochiul diavolului”, pentru că el ştie ce ascunde înscrisul. Pământul se prăbuşeşte şi înghite comoara dar deschide o galerie iar pe acolo e salvarea lor.
Time
25-30 min
Actul 3

1 scene
George,
Izabella
EXT.
LUMINA ZI.
TERASA
După un timp, pe terasa unei cafenele din Zurich, George îi explică Izabellei secretul peşterii şi al comorii, valoarea obligaţiunii şi cine e de fapt Ochiul diavolului.
Time
10 min

Decoruri:

CAVERNA-1  Cavernă, sală mare, bolovani şi pietre pe jos, un perete stâncos în spate, un singur plan în faţă, central, toată acţiunea se desfăşoară  în planul central. Intrarea personajelor este din spate în planul central, în faţă.
CAVERNA-2  Cavernă, stalagmite, stalactite şi coloane, perete stâncos în stânga, plafon cu stalactite, trei planuri de acţiune:
1.      în stănga, faţă, lângă perete, trei cufere legate cu lanţuri şi lacăte, o lespede de piatră care ascunde cuferele de vederea din zona centrală, o coloană, un bolovan, două stalagmite mai în spate
2.      central, faţă, un schelet pe jos în nişte haine uzate, oase de câine, un rucsac, un bolovan mare care-l separă de planul trei, din dreapta
3.      în dreapta, pietre pe jos, două coloane mai în spate
Intrarea personajelor este din spate în planul din dreapta.
TERASA  Terasă cafenea, trei mese, una central în faţă, două mai în spate, flori şi gard viu, stâlp iluminat clasic, cu lampadar, un gard şi-o portiţă din fier forjat, un perete în spate pe care se vede scris CAFEE.
*****


06.06.2011

Pescuitul unui clean de patru kilograme


wobler
Ne pregătiserăm cu o zi înainte şi scule şi momeală, eram blindaţi şi gata pentru orice luptă... nici măcar n-am putut să dorm, simţeam că va fi o zi deosebită, simţeam cum va trage... ho-ho-ho, ce vise-mi făceam... pe la 3 noaptea am plecat, a venit Marcel cu maşina, un claxon şi fuga... cine oare ne mai putea opri?... la 4,40 eram pe malul Prutului, era super, nu bătea vântul, nu ploua... repede ne-am pregătit lansetele şi am aruncat... şi-am stat preţ de patru ore, cred că undiţele făcuseră păianjeni... nicio trăsătură..."ce-ai tot presimţit? văd că nu luăm nimic" mă apostrofează Fane... şi mie-mi părea rău dar simţurile nu mă înşelaseră până atunci... soarele începuse să-ncalzească tot mai tare, mă uit pe luciul apei şi văd o învolburare şi stolul de peşti mici năuciţi cum porneşte-n toate direcţiile... am privit apa, aşteptam al doilea atac, a venit după nici cinci minute la vreo zece metri distanţă.. atunci m-am hotărât „am să-ncep să linguresc puţin” le-am spus prietenilor... am deschis trusa, am ales un wobler pe care dădusem o căruţă de bani, un wobler superb, în culori naturale, un peştişor auriu cu o paletă care-l făcea să treacă prin apă ca un peştişor ameţit ... am făcut o montură cu un forfac de oţel, am pus un antirăsucitor şi-o pană şi-am aruncat de pe mal... am nimerit exact unde stătea pentru că s-a speriat şi-a sărit... am aruncat iar şi iar preţ de o jumătate de oră, aruncam şi mulinam fin, în salturi mici, să-i dea impresia unui peştişor bolnav... trebuia să mă apropii de el ... apoi m-am hotărât, m-am dezbrăcat şi-am intrat în apă până la brâu... era ca un făcut, aruncam în stânga, el sărea în dreapta... aruncam în dreapta,  el sărea în stânga... prietenii râdeau de pe mal deşi le spuneam mereu "am să-l iau". 
După aproape o oră simt cum atacă, de fapt i-am văzut spinarea cum venea ca o şalupă spre wobler... l-am inţepat la fix, la prima zbatere am crezut că-mi rupe şi firul şi lanseta, era miraculos şi avea atâta putere-n el... şi-am început să-l plimb şi să-l înec cu aer, a fost multă luptă acolo... Fane a intrat şi el în apă cu minciogul să mă ajute să-l prind dar nu-l puteam aduce în zonă... după mai mult de o jumătate de oră a început să obosească şi să nu mai rupă atât de tare... intraseră şi Marcel şi Mitică în apă să m-ajute... făcuserăm toţi patru un careu şi-l ţineam sub control... într-un târziu am reuşit să-l aduc să intre cu capul în minciog şi Fane l-a fixat cu un genunchi în mal iar apoi am sărit toţi pe el să-l scoatem afară... era o minunăţie de clean, nu văzuserăm vreodată un clean aşa de mare, un record cu siguranţă, aproape patru kilograme ...  iar când l-am prins de operculi şi l-am ridicat s-a crestat sub propria-i greutate... ce minunăţie, ce minunăţie, mare cât un elefant... he, he, he...

14.04.2011

Miracolul din valurile Golfului

Exact acum zece ani, în aprilie 2001, drumurile m-au dus prin Ţara Bascilor, într-o localitate pe ţărmul Gofului Biscaya, numită Deba! Este una dintre puţinele staţiuni europene în care se poate practica surful dar nu pentru surf mă aflam acolo. Făceam paşii spre ceea ce mai tărziu se va numi Cartea Speranţei sau Poker la Finisterre.
golful deba
Miracolul golfului - in apropierea pensiunii Zumardi

În Deba aveam o rezervare la Pensiunea Zumardi, în apropierea golfului. Era o dupăamiază răcoroasă de aprilie, turişti puţini şi o ploaie mocănească, adică măruntă, rece şi nesfârşită. Da, am greşit, de fapt era o ploaie bască. Aşa plouă acolo. Proprietara pensiunii, o doamnă extrem de amabilă, mi-a recomandat un restaurant şi m-a sfătuit „Ingles, do not say that you are Irishman, Ok?”. Temerile ei erau probabil legate de atentatele din Ţara Bascilor şi mai ales de suspiciunea cu care erau priviţi străinii.
pension zumardi
Pensiunea Zumardi
Aici, drumurile şi străzile sunt înguste iar oamenii sunt trişti. De fapt ei par mai mult supăraţi decât trişti. N-am întâlnit atunci oameni care să râdă sau să zâmbească. În drum spre Iglesia de Santa Maria, am trecut printr-o piaţetă în care privirile celor mulţi şi tăcuţi m-au însoţit. Oameni trişti şi supăraţi găseşti peste tot prin lume dar aici tristeţea pare nativă. Am renunţat să mai vizitez oraşul şi m-am îndreptat spre restaurantul recomandat de proprietara pensiunii. Un restaurant micuţ în care, instinctual, toţi cei prezenţi m-au fixat cu privirea când am intrat.
I-am spus chelnerului că sunt din România şi că, fiind ziua mea, aş vrea să merg într-un club unde e un program de noapte! Nu prea înţelegea pe unde e România dar aproba instinctiv din cap. Apoi mi-a recomandat trenul local spre San Sebastian unde, spunea el, mă voi distra cu tot ceea ce vreau!
Am renunţat la atmosfera de parastas din restaurant, am luat o şampanie şi două pahare şi am mers pe plajă. Se înserase şi mărunta ploaie bască nu înceta. Oceanul prăvălea pe plajă valuri de doi-trei metri cu o trenă de spumă albă ce spăla totul.
M-am aşezat pe o bancă şi mi-am aprins o ţigare.
Apoi am turnat şampanie în cele două pahare, unul l-am pus pe nisip şi celălalt l-am închinat oceanului care mă saluta prin vuietul valurilor. „La mulţi ani Mărite Ocean, făcător de lume!” i-am urat eu! Mi-a răspuns printr-un val care s-a spart la picioarele mele şi mi-a transmis „La mulţi ani muritorule, fie gândul tău adevarat!”.
Prin vuietul valurilor abia am auzit mobilul. Era Pedro, ţinea să-mi ureze „La mulţi ani!” şi mai ales să afle unde sunt:
- Pedro, stau pe o bancă pe plaja de surf din Deba, plouă, se sparg multe valuri aici iar acum voi bea un pahar de şampanie pentru tine!
champagne- Aşa să faci pentru că noi, în Galicia, transmitem gândurile bune prin valuri!
Mi-l închipuiam pe Pedro privind golful Vigo de la geamul biroului său.
Apoi am auzit valul blond din spatele meu:
-Hola! Soy Alejandra!
Sub o pelerina transparentă strălucea Valul blond, ca o rază de lună. Alejandra era gândul bun trimis de Pedro odată cu valurile oceanului! Sau miracolul din valurile Golfului?

01.02.2011

Postare noua in Carierista - Cartea interzisa

În curând voi publica, în Proiectul literar Păcatele voinţei, cartea a patra   Carierista-Cartea interzisă sau Cartea rostului
Am postat azi un prolog Gânduri pentru Cartea rostului 
O carte sub semnul florii şi al „seminţei vieţii – seed of life” despre răzvrătirea codului feminin în infernul lumii de azi, sub mottoul:
"A lăsat armele şi uniforma, s-a rujat şi a plecat… codul ei de femeie se răzvrătise."
Interzisă celor sub 18 ani! 
samanta vietii
Seed of life
Samanta vietii
Carierista este definită ca fiind femeia capabilă de orice pentru a parveni! Nu la acest aspect mă refer în carte, nu la oportunism, pupincurism şi lichelism, nu la parvenitismul prin orice mijloace. Dar când ajungi să te căsătoreşti cu jobul eşti pierdut! E valabil şi pentru bărbaţi.
*****

Author Mircea Batranu
Căutaţi în textul integral al cărţilor mele

Literatura | Mircea Batranu

Custom Search
=========================================
Daca doriti inserarea acestui twitter Mircea Batranu in blogul sau site-ul vostru copiati scriptul urmator:
literatura mircea batranu