... E supărată nu dintr-un motiv anume ci pentru că aşa-i firea ei...marea, unica şi imposibila iubire. Uneori îi spun Lilith pentru că pare fugită din altă lume. De aceea eu sunt Adam sau invers, pentru că eu sunt Adam ea a devenit Lilith! Cine mai ştie? Dar îi spuneam Lilith cu th-ul englezesc, lipind limba de dinţii de sus!
Când e supărată sau îşi joacă rolul de supărată, se întinde pe burtă-n pat şi bolboroseşte.
Încercam să scriu ceva fiind în acea minunată stare în care eram numai eu cu gândurile mele. Gândurile-mi erau departe dar ochii mi se fixaseră pe fundul ei. Avea un fund mare care radia multă căldură şi care părea şi mai mare datorită mijlocului ei extrem de subţire. Când o ţineam în braţe îi cuprindeam mijlocul cu degetele mâinilor. Da, ea putea oricând să pozeze pentru o clepsidră. Acum era morocănoasă şi ca întotdeauna în astfel de momente, îşi lua pantalonii de trening mari şi groşi şi se arunca în pat pe burtă, înfundându-şi capul într-o pernă!
-De ce te uiţi la fundul meu? mi-a întrerupt ea şirul gândurilor.
-Nu, nu mă uit la el, mă găndeam la ceva legat de Calea Lactee, i-am răspuns eu.
-Prostii, cine te crede? Eu simt că ai ochii pe fundul meu! Te văd Adame!
În tot timpul ăsta, ea rămăsese nemişcată. Şi atunci de unde vederea asta? Al treilea ei ochi? Am reacţionat neinspirat pentru că mă scosese din gândurile mele.
-Mda, îi răspund, mă găndeam la tine, la fundul tău şi scriam ceva despre cinismul tău!
-Extraordinar, extra-or-di-nar, accentuă ea, arată-ţi misoginismul şi judecă-mă. Hai, de curiozitate, spune-mi ce-ai scris. Să te aud!
-Bine, femeie acră şi cinică, ascultă-mă cu atenţie, îţi citesc.
Am luat foaia de hârtie în mână şi am început:
„Iubita mea se numeşte Cinismela, Preaiubita Cinismela!
S-a născut în comuna Cinicul de Sus, în zodia cinicului, fiind rodul iubirii cinice dintre Cinicu Gheorghe şi Elisabeta. A locuit o perioadă pe strada Cinica Soartă la numarul 666. Revolta ei împotriva lumii, dezlănţuită de mică, s-a materializat când în loc de „mama” sau „tata” a urlat „muje măh – trăiască cinicii!”. În timp şi-a dezvoltat propriul limbaj, un altfel de Esperanto dar mult mai simplu pentru ca este legat de viziunea ei cosmică şi de apartenenţa ei la antica filozofie cinică. Astfel, sexul e cinic, scuipatul e cinic, constipatia e cinică, dragostea e cinică, iubirea e cinică, chiar şi mâncarea e cinică iar dacă se dăruieşte fizic înseamnă că şi-a lăsat cinica strapunsă! Tot ce e în jurul ei, pe ea şi în interior, reprezintă mediul cinic căruia-i aparţine! Iar fundul ei este mai cinic decât tot ce-şi poate imagina cineva.”
Am tuşit scurt, ca de sfărşit, şi-am întrebat-o:
- Ei, asta e tot! Eşti mulţumită?
S-a întors şi m-a privit mimând perplexitatea.
- Eşti nebun! Ai folosit de prea multe ori cuvântul cinic! Chiar aşa mă vezi? Semnează coala de hărtie şi dă-o-ncoa s-o pun la colecţie. Nu pot să cred că în cinismul tău mă vezi aşa. Dă coala!
A intins mâna spre mine iar eu i-am înmânat coala de hârtie mimând spaima! A prins-o cu degetele şi mi-a smuls-o aruncându-şi ochii pe ea! Apoi a erupt:
-Nesimţitule drag ce-mi eşti, vino să-ţi dau un sărut fără cinicul scuipat!
Coala de hărtie era goală...
Când e supărată sau îşi joacă rolul de supărată, se întinde pe burtă-n pat şi bolboroseşte.
Încercam să scriu ceva fiind în acea minunată stare în care eram numai eu cu gândurile mele. Gândurile-mi erau departe dar ochii mi se fixaseră pe fundul ei. Avea un fund mare care radia multă căldură şi care părea şi mai mare datorită mijlocului ei extrem de subţire. Când o ţineam în braţe îi cuprindeam mijlocul cu degetele mâinilor. Da, ea putea oricând să pozeze pentru o clepsidră. Acum era morocănoasă şi ca întotdeauna în astfel de momente, îşi lua pantalonii de trening mari şi groşi şi se arunca în pat pe burtă, înfundându-şi capul într-o pernă!
-De ce te uiţi la fundul meu? mi-a întrerupt ea şirul gândurilor.
-Nu, nu mă uit la el, mă găndeam la ceva legat de Calea Lactee, i-am răspuns eu.
-Prostii, cine te crede? Eu simt că ai ochii pe fundul meu! Te văd Adame!
În tot timpul ăsta, ea rămăsese nemişcată. Şi atunci de unde vederea asta? Al treilea ei ochi? Am reacţionat neinspirat pentru că mă scosese din gândurile mele.
-Mda, îi răspund, mă găndeam la tine, la fundul tău şi scriam ceva despre cinismul tău!
-Extraordinar, extra-or-di-nar, accentuă ea, arată-ţi misoginismul şi judecă-mă. Hai, de curiozitate, spune-mi ce-ai scris. Să te aud!
-Bine, femeie acră şi cinică, ascultă-mă cu atenţie, îţi citesc.
Am luat foaia de hârtie în mână şi am început:
„Iubita mea se numeşte Cinismela, Preaiubita Cinismela!
S-a născut în comuna Cinicul de Sus, în zodia cinicului, fiind rodul iubirii cinice dintre Cinicu Gheorghe şi Elisabeta. A locuit o perioadă pe strada Cinica Soartă la numarul 666. Revolta ei împotriva lumii, dezlănţuită de mică, s-a materializat când în loc de „mama” sau „tata” a urlat „muje măh – trăiască cinicii!”. În timp şi-a dezvoltat propriul limbaj, un altfel de Esperanto dar mult mai simplu pentru ca este legat de viziunea ei cosmică şi de apartenenţa ei la antica filozofie cinică. Astfel, sexul e cinic, scuipatul e cinic, constipatia e cinică, dragostea e cinică, iubirea e cinică, chiar şi mâncarea e cinică iar dacă se dăruieşte fizic înseamnă că şi-a lăsat cinica strapunsă! Tot ce e în jurul ei, pe ea şi în interior, reprezintă mediul cinic căruia-i aparţine! Iar fundul ei este mai cinic decât tot ce-şi poate imagina cineva.”
Am tuşit scurt, ca de sfărşit, şi-am întrebat-o:
- Ei, asta e tot! Eşti mulţumită?
S-a întors şi m-a privit mimând perplexitatea.
- Eşti nebun! Ai folosit de prea multe ori cuvântul cinic! Chiar aşa mă vezi? Semnează coala de hărtie şi dă-o-ncoa s-o pun la colecţie. Nu pot să cred că în cinismul tău mă vezi aşa. Dă coala!
A intins mâna spre mine iar eu i-am înmânat coala de hârtie mimând spaima! A prins-o cu degetele şi mi-a smuls-o aruncându-şi ochii pe ea! Apoi a erupt:
-Nesimţitule drag ce-mi eşti, vino să-ţi dau un sărut fără cinicul scuipat!
Coala de hărtie era goală...
eram sigura ca era goala :D dar cu toate astea, mi-a facut placere sa citesc pana la sfarsit:)
RăspundețiȘtergereMerci, este aceeasi scena in multe locuri! De ce ai ales "anotimpul mainii"?
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergeresuperb!
Multam de lectura.
Si cea cu marul este FORMIDABILA!
Spor la treaba, ca faci tare bine ce faci!